Teologia ca slujire bisericească de explicare și aprofundare a dogmelor sau a planului de mântuire și de înviorare a lucrării slujitoare a Bisericii

Părintele Dumitru Stăniloae

Revelaţia dumnezeiască, izvorul credinţei creştine.
Biserica, organ şi mediu de păstrare şi fructificare a conţinutului Revelaţiei.

III. Lucrarea lui Hristos şi a Duhului Sfânt, de păstrare a Revelaţiei în eficienţă, prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, în cadrul Bisericii

3. Teologia ca slujire bisericească de explicare și aprofundare a dogmelor sau a planului de mântuire și de înviorare a lucrării slujitoare a Bisericii

a. Caracterul definit al formulelor dogmatice și explicarea lor teologică interminabilă.

Dogmele – ca expresie doctrinară a planului de mântuire și de îndumnezeire a celor ce cred, realizat prin Biserică de Hrisstos și de Duhul Sfânt sau a ”comorilor de înțelepciune” și de viață dumnezeiască puse la dispoziția noastră în Hristos, pentru însușirea lor treptată de către noi în cursul vieții pământești și a totalității lor în viața veșnică – au nevoie de o punere continuă în lumină a conținutului lor nesfârșit. Opera aceasta, o face Biserica, prin teologie.

Rezultatele explicării teologice, intrate în întrebuințarea permanentă a Bisericii devin învățătura Bisericii, care este identică cu Tradiția bisericească în sens larg, cuprinzând în ea o înțelegere îmbogățită a Sfintei Scripturi și a Tradiției apostolice, pusă în slujba propovăduirii și a slujirii sfințitoare și pastorale a Bisericii.